Industrie locală in Crișana

După trei ani, acest combinat se desfiinţează şi toate unităţile de profil se reorganizează. Se preia Atelierul de metalurgie din strada Tudor Vladimirescu, predându-se cu această ocazie secţiile: chimică, vulcanizare, teracotă, boiangerie, reparat biciclete, motociclete. Întreprinderea s-a profilat pe activitatea de prelucrare a metalului şi lemnului, schimbându-şi denumirea în anul 1960 în Întreprinderea orăşenească de industrie locală ,,Metal – Lemn’’ Oradea. La 1 aprilie 1965, ca urmare a desfiinţării Întreprinderii Vulco – Chim, I.O.I.L. Metal – Lemn, preia activitatea acestor unităţi, adăugându-şi la profil ramurile chimie – cauciuc şi alimentară, cunoscută sub denumirea de I.O.I.L. Metal. În anul 1968, devine Întreprinderea de Industrie Locală ,,Bihoreana’’ Oradea, cu înregistrare şi marcă de fabrică I.L.B.O. La 20 mai 1973, prin aplicarea Decretului prezidenţial 162/1973 de schimbare a structurii organizatorice a industriei locale, activitatea întreprinderii intră în Industria Locală ,,Crişana’’ Oradea, constituindu-se în Grupul întreprinderilor de industrie locală.

În urma reorganizărilor, la 1 octombrie 1950, s-a înfiinţat Industria Locală Raională ,,Salontana’’[4] în locul Morii Ţărăneşti Naţionalizate, care a funcţionat de prin iunie 1948 în localul fostei Mori ,,Fraţii Balogh’’ din Salonta. De Industria Locală au aparţinut mai multe unităţi: morile ţărăneşti şi presele de ulei, sifoneria, atelierul de săpunerie, fabrica de gheaţă, îngrăşătoria şi crescătoria de porci, atelierul de jucării, uzina electrică din Tinca şi atelierul de fabricat mături. Din 1 iunie 1951 unitatea capătă numele de Întreprinderea Raională ,,Progresul’’, la care se mai adugă grădinile de zarzavaturi, pomicultură şi viticultură, orezăria, pescăria, lăcătuşeria, forja, rotăria şi tâmplăria. În anul următor se desprind îngrăşătoria, crescătoria de porci, orezăria şi pescăria împreună cu terenurile aferente, devenind o întreprindere de subordonare locală independentă, funcţionând sub denumirea Zootehnica ,,6 Martie’’, care ulterior s-a contopit cu Întreprinderea Prodaliment şi Gostat. Întreprinderii ,,Progresul’’ i se alătură Fabrica de cărămizi, atelierul de fabricat plăci-beton, atelierul de turtă dulce, halva, conserve de bulion şi murături, Fabrica de nasturi Tinca, atelierul de reparat radio şi biciclete, fabrica de mobilă, vulcanizatorul de cauciuc, strungăria ş.a. Urmează o nouă organizare în anul 1960, de unde se desprind câteva unităţi, deveninte independente, fiind apoi preluată de Cooperativa ,,Energia’’ Salonta, care a funcţionat sub această denumire până în 1964. Întreprinderea de Industrie Locală ,,Metalul’’ Salonta[5] cu profilul prelucrări metalice, la data de 20 mai 1973, în baza Decretului nr. 162 din 1973, în urma reorganizării, fuzionează cu Întreprinderea de Industrie Locală Salonta, cu secţiile aferente, dar şi cu morile ţărăneşti din Salonta, Tulca, Cefa, Ginta, Tinca, Belfir, Batăr, Vintere şi Arpăşel, cu Mobila Salonta, Întreprinderea de Industrie Locală Aleşd, Ceramica Vadul Crişului, etc. Funcţionează în acestă formaţie până în 31 august 1977, când s-a dezmembrat, fiind preluată de unităţile din sectorul de stat, Fabrica de Piese Auto Salonta – preluată de I.M.P.S. Oradea, Secţia de Mobilă Salonta – preluată de Cooperativa de prelucrare a lemnului Oradea, sifoneria şi morile ţărăneşti – preluate de Exploatare şi Gospodărie Comunală Salonta, Ceramica Vadul Crişului – de Întreprinderea Prefabricate Oradea.